Pentru a incerca sa demontam inca o data preconceptiile conform carora hainele vechi trebuie aruncate, din cauza ca nu mai pot fi purtate, ne-am gandit sa dezvaluim pasii pe care-i parcurgem noi de la momentul in care intram in posesia unor lucruri vechi, pana in momentul in care ele sunt afisate pe site si deci pregatite pentru a ajunge la noii proprietari.
Nu discutam aici despre cei care se feresc de vechituri, pe motiv ca spiritul si energia persoanei care le-a avut anterior ramane in ele si le poate influenta viata. Daca mergem pe acest principiu, toti ar trebui sa locuim in case noi, sa avem doar mobila noua, sa mergem doar cu masini noi si, eventual, sa ne mutam pe o planeta noua. Nu. Vorbim despre cei care cred ca obiectele vechi sunt prea murdare pentru a le atinge trupul nobil si sensibil. Da, au dreptate, hainele vechi chiar sunt murdare si de multe ori sunt vandute mai departe asa. Noi insa procedam altfel. Uite cum: cand intram in posesia lor, indiferent de sursa de provenienta, sunt atent verificate pentru a vedea daca si care sunt defectele. Le reparam pe cele care pot si/ sau trebuie reparate, fie chiar noi, cu acul si ata de rigoare, fie, daca sunt de facut modificari mai importante, le ducem la croitoreasa. Altele raman cu mici defecte, ori pentru ca acestea nu sunt atat de mari incat piesele respective sa nu poata fi purtate (sa fim seriosi, nici noi nu suntem perfecti :)), ori pentru ca noi nu am gasit o solutie de a le aduce imbunatatiri, dar poate se gaseste cineva care sa o faca, sau sunt dorite fix asa, in starea in care sunt, in ideea ca le transforma in altceva sau vor doar sa le desfaca si sa le ia tiparul.
Dupa aceasta etapa, articolele trebuie spalate. Si aici sunt mai multe variante, in functie de material si croiala: ori la masina de spalat (mai rar), ori de mana (mai des), ori la curatatoriile profesionale (la fel de des). Cu parere de rau, trebuie sa dezvaluim ca in urma acestui proces, am pierdut mai multe haine care s-au decolorat, si-au stricat forma si a trebuit sa renuntam definitiv la ele. Asta e, se mai intampla, mergem mai departe cu supravietuitoarele, care intra apoi la calcat. Si aici exista pierderi: atunci cand avem de-a face cu un material mai pretentios sau mai neobisnuit, se intampla sa le mai ardem sau sa le patam, dupa ce ne-am chinuit sa le scoatem petele vechi.
Intr-un final, dupa un drum lung si obositor, ajung pe site, unde se descurca fiecare cum poate, in functie de noroc: unele ajung imediat la noii stapani, altele se plictisesc luni in sir pozand frumos pentru cei care vor sa le vada, pana cand, in sfarsit se indragosteste cineva de ele si le ia acasa 🙂
In imaginea de mai jos exemplificam cu 3 rochii, care urmeaza sa faca o vizita croitoresei