Pentru ca ne pasioneaza tot ce inseamna vechi, cautam mereu si uneori gasim din intamplare alti oameni melancolici care nu arunca trecutul la gunoi, ci incearca sa-l tina aproape pentru ca-l pretuiesc si, de ce nu, pentru ca incearca sa-l transforme intr-o sursa actuala de venit, sperand ca si altii , la fel de melancolici ca si ei, apreciaza astfel de obiecte si le colectioneaza. Imbina astfel afacerile cu placerea de a avea in preajma lucruri vechi, care au in spatele lor o istorie intreaga. Nu-i cunoastem personal, dar „studiindu-le” 🙂 pagina de facebook, ne lasa impresia ca ei se bucura de fiecare obiect care le trece pragul, ca-l trateaza aproape cu duiosie, legandu-l de multe ori de propriile lor povesti.
Se numesc http://www.palatulvechiturilor.ro/ si de acolo ajungeti si pe pagina lor de facebook.
Printre obiectele pe care ei le vand, am ales si noi cateva care ne amintesc de copilarie. Daca ai 30 + – si citesti acest articol, este foarte posibil ca, vazand cel putin unul dintre ele, sa te sageteze o imagine indepartata, neclara, stearsa, din negura vremurilor :), dar care, vrei-nu vrei, face parte din tine.
Este imposibil sa nu incepem cu … eu am cravata mea, sunt pionier/si ma mandresc cu ea/sunt pionier!! :). Am prins parca un singur trimestru ca pionier si am primit extraordinara titulatura de comandant de grupa: nu stiam ce inseamna si nici n-am apucat sa inteleg, imi amintesc doar ca peste tot in jur erau multe flori, in multe culori, pe banci si pe catedra si parca era primavara si predomina liliacul. Apoi am plecat acasa, unde am citit din nou cea mai frumoasa poveste din lume: „Familia Chit-Chit”, de Ion Pas.
Un binemeritat loc doi pentru… sifoane. Am carat si eu la ele, dar nu-mi mai amintesc clar imprejurarile. Stiu doar ca acelea aveau o „armura de fier” :). Ca sa nu se sparga sticla?
N-am avut papusi, dar l-am avut pe cosarul cu ochi albastri :). Al meu avea si o scarita neagra prinsa cumva de el.
Clar le-am avut si clar am desenat fara talent cu ele :). Se pare ca se mai gasesc si acum, aici: http://www.colorit.ro/products/set-acuarele-combinatul-fodului-plastic-colibri.html
De ele nu ma leaga amintiri prea placute, dar sigur n-ai cum sa le stergi din memorie. Oare ventuzele astea aveau vreun efect benefic pana la urma? Pentru ca niciodata n-am aflat cu siguranta.
Nu stiu la ce foloseau alte femei Gallus-ul, dar mamica mea vopsea lana cu el.
…”Nici relația lui J.R. cu Sue Ellen nu mai merge la fel de bine dupa aventura lui cu Afton. Sue, normal, încearcă să își refacă viața. Si, coincidenta! Clint, o suna și o invită la prânz…”. Toata lumea urmarea Dallas-ul! 🙂 A fost un adevarat fenomen social. Eram toti fascinati de ferma lor uriasa, de masini, de haine, de bijuterii, de whisky, dar mai ales de povestile siropoase :).
Frumos, frumos, dar sa revenim in prezent. In ce an suntem? O, Doamne, cat a trecut…