La începutul secolului al XX-lea, după ce trecuse moda femeilor grase și frumoase, ca semn al bunăstării, a apărut cea a figurii atletice, a femeii care face sport, se tunde scurt, este tonifiată, având o alură băiețoasă chiar, deloc voluptoasă. Și acesta era tot un semn al bunăstării, de data aceasta tradus prin ideea că femeia era suficient de avută pentru a-și permite să se dedice activităților sportive.
Bineînțeles că nu era ușor pentru toată lumea să arate așa cum cerea moda vremii, deci femeile n-au avut altă soluție decât să treacă la diete. Sună cunoscut, nu? 🙂 Bineînțeles că da, pentru că astăzi, a ține dietă, este un subiect la ordinea zilei. Nu există întâlnire a minimum două femei, fără ca la un moment dat să nu se aducă vorba de vreo dietă, mai ales dacă este începutul verii sau abia a trecut vreo sărbătoare mare, la care s-a mâncat mult.
Însă la începutul secolului al XX-lea, încercarea femeii de a slăbi sau de a se menține la un anumit număr de kilograme, ținând un regim, era un subiect tabu, chiar un secret, care nu părăsea niciodată masa celei care apela la el. Era o chestiune de orgoliu, foarte plauzibilă, mai ales dacă ne gândim că și astăzi sunt foarte multe persoane care evită să afirme că se ”abțin de la mâncare”, preferând să susțină că nu fac nimic pentru a arăta bine, ci doar că le ajută organismul. Dacă ai între 15 și 28 de ani maxim, te cred, însă după această vârstă, fenomenul ”supranatural” 🙂 al siluetei suple încetinește, o dată cu modificările care apar în corp, pregătindu-l pentru o altă etapă. O etapă care nu este mai rea sau mai bună, ci doar diferită. Pentru că fiecare perioadă din viață are plusurile și minusurile ei.
În timp ce se înfruptau dintr-un souffle, sau altă mâncare populară în acele vremuri, ele se lăudau că fac puțină mișcare, dar că, în mare parte, le ajută genele bune :). Dragă, dar să vezi ce fac altele ca să rămână slabe! Și de-acolo începea bârfa 🙂
Dar ce făceau totuși acele ”altele” ca să fie slabe? Ce diete urmau femeile din trecut?
În anii 30, printre starletele de la Hollywood, circula o dietă pe bază de proteine, asemănătoare celei Dukan, din zilele noastre, de care cu siguranță ați auzit. Actrița Jean Harlow, care a decedat la doar 26 de ani de insuficiență renală, a promovat o dietă pe bază de cotlete de miel, friptură, gelatină și roșii, pentru a slăbi aproximativ 2,5 kg în 4 zile.
Mai târziu, marile actrițe Elizabeth Taylor și Debbie Reynolds ,au fost cucerite de altă dietă, care se baza pe o pâine ”specială pentru Hollywood”, o felie având doar 46 de calorii.
Dieta lui Jackie O, Prima Doamnă a Americii, devenită mai apoi soția magnatului grec Onassis, consta într-un cartof copt, însoțit de o cantitate generoasă de caviar, sau risotto, ori paste cu brânză de vaci.
Pe continentul european, faimoasa Wallis Simpson , amanta lui Edward al VIII-lea, care l-a făcut pe acesta să abdice de la tronul Regatului Unit și să fugă cu ea în lume, se spunea că-și înlocuise mesele cu scotch și sifon, pentru a rămâne suficient de suplă ca să se potrivească lumii mondene din Paris. Oare de aceea prefera ea drapajul elegant al rochiilor Elsei Schiaparelli și talia bine accentuată a costumelor Christian Dior, în locul stilului mai boxy al lui Coco Chanel?
Tot ei i se atribuie celebra zicală: ”O femeie nu poate fi niciodată prea bogată sau prea slabă”.
Mult înainte de numele de mai sus, au fost alte două mari personalități ale istoriei mai mult decât preocupate de silueta lor, putem spune chiar că au făcut o obsesie din dorința de a slăbi. Dacă sunteți curioase, pot apărea și ele într-un articol viitor :).
Azi știm toate cum este sănătos să slăbim, da? Și dacă nu suntem sigure, mergem la medic, da? Pup, pa 🙂
Surse:
”Diet and the Disease of Civilization” – Adrienne Rose Bitar
townandcountrymag.com
”Cooking for Madam” – Marta Sgubin
