Ați văzut până acum poze cu Sophia Loren, de prin anii 50, arătând superb în niște rochii foarte elegante, dar cu două tufișuri la subraț?
Judecând după aceste imagini, dar și după altele cu staruri sau femei obișnuite din secolul trecut, am trăit cu senzația că epilatul părului nedorit nu (prea) făcea parte din rutina de îngrijire a unei femei din prima jumătate a secolului al XX-lea și mai târziu.
În Statele Unite, mult avansate față de România, femeile au început să se epileze pe corp începând din perioada interbelică. Înainte de anul 1900, eticheta cerea ca ele să-și îndepărteze părul în exces doar de pe față și gât, acestea fiind singurele zone expuse privirilor celorlalți. Nu erau folosite mașinile de ras, ci tot felul de ”preparate” făcute în casă sau cumpărate.
Nu știu cum au stat lucrurile la acest capitol în România până în anul 1947, dar am găsit o revistă pentru femei din luna august a acelui an, în care este tratat și subiectul epilatului.
Veți fi surprinși să descoperiți opinii valabile și astăzi, dar și detalii surprinzătoare.
Modul în care este pusă problema epilatului și necesitatea realizării lui este unul amuzant pentru noi, cititorii de peste ani, de peste 70 de ani :): ”Cea mai frumoasă față, dacă este umbrită de o ușoară mustață încadrată de favoriți (n.r. – perciuni), sau pătată cu fire de păr în barbă, devine pe dată caricaturală.”
Mai mult, este adăugată o poză ștearsă alb – negru, în care se vrea a fi un picior păros de femeie, sub care scrie:
”Multe fete tinere caută să remedieze acest inconvenient, folosind mașina de ras. Eroare gravă, de care își dau însă seama prea târziu.”
Variantele propuse pentru a scăpa de părul nedorit sunt ”produsele depilatorii” din ”drogherii”, despre care se spune că pot fi iritante și pot provoca eczeme anumitor tipuri de piele, și epilarea cu ceară, care pare a fi soluția ideală.
Este știut faptul că această modalitate de epilare a fost folosită încă din antichitate, când egiptencele se epilau pe tot corpul, inclusiv pe cap, cu ceară de albine, cu scoici, pe post de pensete, sau cu un amestec pe bază de zahăr.
”Epilarea cu ceară este una din cele mai inofensive, mai rapide și mai ușor de executat. Cu puțină îndemânare, fiecare femee (n.r. – așa se scria atunci ”femeie”) se poate epila singură. Rezultatul nu este definitiv, dar întrebuințarea ei repetată devitalizează rădăcinile păroase, atrofiind noua creștere, care apare la intervale din ce în ce mai îndepărtate, până chiar la completa ei dispariție.”
Am aflat cu ce, să vedem și care zone ale corpului erau propuse pentru epilare. Din alte poze, la fel de neclare, dar care din fericire au explicații în partea de jos, descoperim că era vorba, pe lângă picioare, și de față: unei fete folosite drept cobai, un domn în costum (!!!!) îi taie mai întâi perciunii cu foarfeca, apoi îi epilează cu ceară (nu vreau să știu cât de dureros a fost pentru fată), au urmat firele mici de păr de la baza frunții, operațiune care mi se pare la fel de nenecesară ca și cea a epilării perciunilor – într-adevăr, nu știu cât de păroasă era fata respectivă și, într-adevăr, acum vreo 15 ani am cunoscut și eu o tipă care își rădea zona frunții, ceea ce mi se părea horror de fiecare dată când mă uitam la ea, pentru că ea credea că nu se vede și o ardea cochețică și feminină, dar era tare neplăcut evident. Revenind la domnul în costum, acesta îi pune pacientei ceară și sub arcadă și nu uită, bineînțeles, nici de mustață (ați mai văzut în zilele noastre un bărbat să ia mustața femeilor? 🙂 )
Până și lor li s-o fi părut prea dureroasă procedura de epilare a feței cu ceară, cel puțin pentru inimile mai simțitoare, așa că au propus și o altă variantă: părul de pe față să fie decolorat cu un ”tampon de vată îmbibat cu apă oxigenată, la care ați adăugat câteva picături de amoniac.”
Pentru a evita etalarea unor tufișuri ca ale Sophiei Loren mai sus, în revistă se spune și cum pot fi epilate ”subțiorile”. Se pare că pe atunci percepția era că zona respectivă nu poate fi epilată cu ceară, deoarece, fiind o zonă cu mulți ganglioni, pot fi provocate ”accidente destul de serioase”. Astăzi nu se mai crede la fel, mai ales că tipurile de ceară și procedeele de epilare au evoluat enorm.
Nu se spune însă nimic despre brațe și zona inghinală, ceea ce ne duce la concluzia ca acestea erau lăsate ”naturel” :).
Dacă v-a plăcut, vă rugăm să dați un share oriunde doriți, variante sunt destule! 🙂
Surse: Revista Mariana, https://owlcation.com/
