Conform dexonline , ”mileu” se spune corect ”milieu” 🙂 (deși nu folosește absolut nimeni în vorbirea curentă această variantă, deci domnilor academicieni, ne mai coborâm și noi din când în când în realitate, adică cum ar fi dacă un cuvânt este folosit într-un fel, așa să-l trecem și noi în dicționar, pentru că, până la urmă, limba este vorbită și creată de oameni pentru oameni, de ce să existe o limbă care să stea prăfuită în cărți, și o alta pe care s-o vorbim – nu includ aici greșelile gramaticale ”care este” grave :); să revenim: de ce milieu? pentru că acum 100 de ani a fost preluată din francezul ”milieu de table” – adică ceva care stă în mijlocul mesei? Et quoi? Nici măcar francezii nu spun la ”mileu”, ”milieu”, ci ”napperon”. Mai mult decât atât, dacă vom căuta în dicționarul francez actual ”milieu de table”, vom găsi definiția: „piesă de veselă decorativă, în genere din argint sau porţelan, care se aşază la mijlocul unei mese“ – deci e vorba despre cu totul alt obiect. Precum multe alte cuvinte preluate din alte limbi, așa și cu ăsta: l-am luat, l-am românizat, și a devenit între timp mileu, e simplu 🙂 )
Am divagat destul :), hai să vedem și care este definiția românească a acestui obiect pentru casă, tot conform ”dexonline”: ”obiect din pânză (brodată) sau din dantelă, care se așază (ca ornament) pe o mobilă”. Pe lângă rolul decorativ, mileul cred că mai avea/are și rolul de a proteja zona peste care este pus.
Pentru cei trecuți de 30 de ani, noi știm că, în casele românilor, mileul stătea cel mai adesea pe televizorul gras care trona în sufragerie, iar peste mileu se afla de obicei faimosul pește din sticlă. În ultimii ani, această imagine a devenit simbolul kitsch-ului și al lipsei de bun gust din perioada comunistă, dar eu tratez mileul cu empatie, mi-e drag să văd și să ating um mileu bine lucrat, pentru că știu că în el a fost depusă imaginația, efortul și timpul unei femei. Iar multe dintre ele, dacă le iei individual, sunt chiar frumoase și chiar muncite. De aceea, în secțiunea ”Pentru Casă” a newretro.ro , am adăugat și o varietate de mileuri vintage din care puteți alege. E păcat de ele să ajungă la gunoi, mai ales că, în combinație cu bunul gust, pot dau un ”touch” retro – emoțional căminului nostru :). Mileurile din imagini pot fi găsite acolo.
Dar v-am promis în titlu istoria mileului, nu? Vă dați seama că istoricii nu și-au luat din timpul lor prețios de a studia marile evenimente ale lumii de-a lungul secolelor, pentru a se ocupa de un obiect atât de banal cum e mileul. Deci nu avem prea multe informații despre apariția lui. Conform ”Dilema Veche”, în România cuvântul a pătruns destul de târziu în dicționar, abia în anii 60, deși el exista cu siguranță mai demult în limbă: în ”Monitorul oficial” din mai 1943, într-un inventar al mărfurilor trimise spre valorificare Vămii Bucureşti, găsim „un tischleifer şi 6 milieuri din şiret de mătase“.
Există totuși câteva informații, în wikipedia franțuzească :): ”croșeta” (fr. ”crochet”) sau ”iglița” (fr. ”aiguille”) a apărut pe la începutul secolului al XIX-lea în Franța și până în a cea de-a doua jumătate a perioadei, croșetatul a devenit destul de popular. Mileurile rezultate din acțiunea de a croșeta erau folosite pentru a proteja masa atunci când mâncai, un fel de suport de farfurie de la Ikea, din zilele noastre. Într-o carte din 1866, se menționează că mici mileuri monogramate erau folosite pentru a pune pe ele câteun pahar de vin, adică un fel de suport pentru pahare de la Ikea, din zilele noastre :).
La începutul secolului al XX-lea, se puneau produse calde de patiserie pe mileuri, care la rândul lor erau puse pe farfurii, dar fără a le depăși pe acestea în diametru.
De asemenea, după cum știm din filme, bărbații pe vremea aceea își făceau freza folosind ulei de păr și, ca să nu murdărească spătarul fotoliilor atunci când se așezau pe ele, au fost puse mileuri în partea de sus a acestora. Tot pentru a le proteja, femeile au lucrat mileuri și pentru brațele fotoliilor, unde se sprijină mâinile.
De pe la sfârșitul celui de-al II-lea Război Mondial, în țările occidentale mileurile au început să dispară (la noi cu vreo 30 de ani mai târziu 🙂 ). Femeile nu mai aveau timp să croșeteze, mileurile din bumbac au fost înlocuite cu cele din hârtie, iar schimbarea obiceiurilor de luat masa, au făcut ca ele să devină din ce în ce mai puțin populare.
Abia în ultimii ani au reapărut o mulțime de idei noi de reutilizare a mileurilor, multe dintre ele în proiecte de genul DIY, dar NU ÎN ROMÂNIA :).
Revenind în concluzie la plaiurile mioritice, cred că mileul și-a căpătat un nedrept renume de simbol al kitschului, luat în râs. Tocmai în ciuda acestei păreri generale, într-un articol viitor vom descoperi împreună mai multe idei de a folosi mileurile. Așa că reveniți aici 🙂