Într-un catalog de modă din vara anului 1991 am găsit, printre altele, si o mulțime de modele de costume de damă. Sunt atât de vesele, de inocente, de naive, dacă putem spune asta despre niște obiecte vestimentare, încât am vrut să vi le arăt, ca să ne putem bucura împreună de ele. Dar parcă n-avea farmec să vi le arăt oricum, așa că le-am împărțit în categorii.
Rochia mortală din trecut.
În epoca victoriană erau la mare modă rochiile în această nuanță de verde
Nuanța era creată vopsind materialul cu mari cantități de arsenic, acesta fiind un element chimic ”sfărâmicios, de culoare cenușie, cu miros de usturoi, ai cărui compuși sunt otrăvitori” – sursa: https://dexonline.ro/
La români, pe vremuri, i se spunea ”șoricioaică”.
”Arsenicul este cunoscut din antichitate. În Roma Antică era folosit ca depilator pentru îndepărtarea părului de pe organele genitale :))).
A intrat în istorie ca otravă folosită în scop criminal. Celebra familie Borgia folosea această otravă pentru înlăturarea adversarilor politici. Ei au elaborat chiar o metodă eficientă de otrăvire indirectă, prin introducerea de arsenic timp de câteva luni în burta unui porc, care era ulterior sacrificat, carnea sa devenind otrăvitoare pentru cei care o consumau. Amănunte despre această metodă nu sunt cunoscute nici în prezent…..
Arsenicul a continuat să fie folosit în scop criminal până în prima jumătate a secolului XIX. După anul 1832, când a fost descoperită prima metodă de depistare a arsenicului, numărul acestor otrăviri criminale a scăzut considerabil.
Proprietățile toxice ale arsenicului au fost folosite în decursul istoriei și în scopuri militare. Astfel, în Evul Mediu se folosea fumul toxic produs prin arderea arsenicului…. Într-un Manual de artificii din a doua jumătate a secolului XV, editat la Berlin, sunt descrise grenade de mână cu arsenic și alte proiectile cu emisie de gaze și vapori toxici.” – sursa: https://ro.wikipedia.org/
Dar să ne întoarcem la ”criminalele” 🙂 rochii verzi din perioada victoriană. Bineînțeles că se folosise și până atunci nuanța de verde la haine, dar ea se forma vopsind mai întâi cu albastru, apoi cu galben, ieșind la final un verde de bază.
Dar un chimist suedez a amestecat arsenic și cupru, inventând astfel o nouă nuanță de verde, care a cucerit pe toată lumea, în special pe femei.
S-a dovedit, în timp, ca fiind o substanţă otrăvitoare, periculoasă, care putea cauza moartea, deoarece arsenicul penetra pielea persoanei care purta haine astfel colorate. Producea grave iritaţii ale ochilor, nasului şi sistemului gastric. Şosetele verzi au dus la otrăvirea şi moartea mai multor copii. De asemenea, camerele zugrăvite cu acest tip de vopsea cu arsenic au cauzat alte decese.
Greșelile strămoșilor, de fapt nici nu sunt strămoșii noștri, sunt ai celor din țările vestice care l-au inventat și l-au purtat :), nu înseamnă că nu trebuie să ne mai placă verdele, în toate nuanțele lui.
Se spune că, dacă iubești verdele, ești o persoană practică, ai picioarele pe pământ și, ce să vezi, iubești natura. Ești blând, generos și milos. În situații limită, preiei controlul până când problemele se rezolvă. Ești inteligent și îți place să înveți. Ai o mare nevoie de iubire și trebuie să simți că aparții unui loc sau unui grup de oameni.
Trebuie să ai grijă să nu devii prea mulțumit de propria persoană, să nu invidiezi și să nu fii gelos :).
Dacă ești iubitoare de verde, pe https://newretro.ro/ găsești câteva rochii cu verde, așa cum vedeți mai jos. Trebuie doar să dați la căutare ”rochie verde” :).
Anul 1947. Ce fete ajungeau pe coperte de reviste si in reclame
În revista românească pentru femei ”Mariana”, din aprilie 1947, mi-a atras atenția titlul surprinzător al unui articol: ”Ce este o cover-girl?”.
Prima dată am crezut că nu citesc eu bine, mi se părea imposibil să fie un cuvânt atât de străin și de modern totodată într-o revistă românească din acea perioadă. Am început să citesc și mi-am dat seama că nu mă înșelase privirea: articolul chiar explică pentru româncele de-atunci ce însemna o ”cover girl” în SUA în perioada respectivă. Începutul ne informează că existau și alte englezismo – americănisme pe care românii le foloseau pe-atunci: ”sex-appeal”, ”pin-up” și ”star”.
Urmează definiția cuvântului, pe care ar fi păcat să nu o citez: ”Este o tânără fată care pozează nu numai pentru copertele revistelor, dar și pentru tot felul de sisteme de publicitate, de la aceea lansată pentru cutare sau cutare marcă de țigări sau de săpun, până la aceea care va difuza cele mai delicioase conserve în cutie.” :)))
Și în https://dexonline.ro/ apare azi acest cuvânt, cu următoarea definiție: ”fată tânără, frumoasă, care apare pe coperțile revistelor”. Nu s-a schimbat definiția de-atunci, nu?
S-au schimbat însă condițiile pe care o fată trebuia să le îndeplinească pentru a ajunge acolo, dar și ce regim urma pentru a se menține din punct de vedere fizic. Citez din nou, pentru că este mult mai amuzant decât dacă aș spune-o eu. Iată cum erau acele fete:
- ”măsoară între 1 m 60 și 1 m 71”
- ”greutatea lor variază între 54 și 68 kilograme”
Ce făceau ele pentru a se menține era și mai și: ”pentru a păstra aceste calități, cover-girls-ele (așa scrie :)) ), sunt obligate să urmeze un regim foarte sever: se culcă devreme, se scoală devreme, nu beau decât lapte :)), se hrănesc cu alimente bogate în vitamine, fac zilnic gimnastică și dans.”
Rochii la moda in anii 90, care ar trebui sa se poarte si azi
Într-un catalog de modă ”La Redoute” din vara anului 1991, deci de-acum fix 30 de ani !!!, am găsit o mulțime de rochii! Unele dintre ele nu sunt în trend în momentul actual, dar asta nu înseamnă că peste un an, doi, cinci, nu vor reveni, la fel ca toate curentele în modă. Vi le las aici, să vă bucurați și voi de ele, iar la final vă spun motivele pentru care ar trebui sa reapară în modă! 🙂
Sunt frumoase, delicioase, haioase, serioase, într-o mulțime de croieli și de culori, dar, mai presus de toate sunt FEMININE, o caracteristică ce pare de multe ori demodată în ziua de azi, dar asta nu înseamnă că femeile vor renunța să mai fie așa; ar însemna să se îndepărteze atât de mult de esența naturii lor, încât ar deveni altceva.
Atât, pa! 🙂